Nu vorbim despre un om oarecare, ci despre o păstrătoare a patrimoniului cultural imaterial din Bucovina, care a reușit să înţeleagă importanta apartenenței la o identitate bine păstrată. Tanti Geta lucrează cu drag la câte o piesă uneori și trei luni, cunoscând și respectând însemnătatea simbolurilor universale întâlnite pe cămășile sau iile româneşti.

„Multe cămși le fac pentru cei care au plecat în străinătate. Ajunși acolo fiecare dintre ei caută să arate ce e mai frumos din tradiția lui, străinilor dar si compatrioţilor din diaspora. Fiecare zonă are specificul ei. Mă bucur când văd că tradiția nu e uitată și că românul rămâne român oriunde se află în lumea asta mare.

Mama a vrut să mă facă croitoreasă asa că în tinerețe am făcut un curs de croitorie însă asta a rămas mai mult o pasiune pentru că timp de 30 de ani am lucrat la fabrica de cherestea. Acum la pensie am mai mult timp pentru ceea ce mi-a plăcut dintotdeauna”.

Așa cum se știe din toate timpurile, cămășile tradiționale sunt unice. Nicio cămaşă, mai ales cele de sărbătoare, nu seamănă una cu alta pentru că fiecare femeie își cosea povestea în altiță. Ca pe o taină, ca pe o rugă către Dumnezeu. Era cusută pe ascuns, în timpul lunilor lungi de iarnă, pentru ca, de Sfintele Paști, să fie cea mai frumoasă și unică ţesătură.

Tanti Geta știe și respectă lucrul acesta și află povestea persoanei căreia i va coase cămaşa, pentru ca aceasta să i fie strajă în viață. Bogăția decorului, fineţea lucrăturii dar și dragostea celui care crează sunt elemente care conferă celui ce poartă ie tradițională un aer de poveste, o atitudine 100% românească.

Odată cu revenirea la modă a portului popular tradițional românesc, există riscul pierderii tehnicilor autentice acestui meșteșug, prin reinventarea sau interpretarea greșită a elementelor întâlnite. Tanti Geta însă, încearcă, de fiecare dată, să respecte moștenirea primită.

Citește mai multe articoe din categoria Pentru Localnici, AICI.