„Cu pasiune.” Acesta este răspunsul scurt la titlul acestui articol.

Numele mocăniței Huțulca a devenit sinonim cu Bucovina. Asta pentru că au circulat pe internet destule fotografii frumoase cu trenul ce poartă acest nume, deși acum pare că totul a fost aici de la începutul pământului. În realitate, traseul mocăniței și toată infrastructura s-au dezvoltat datorită unui om care a luptat pentru aceste lucruri și care luptă în continuare.

Georg Hocevar este un austriac de 44 de ani care se declară român. La începutul anilor 2000, a venit în zonă și a găsit „fierul vechi” al mocănițelor aflate în stare avansată de degradare, pregătite să fie casate și distruse, așa cum s-a întâmplat în multe alte locuri din România.

Locomotivele cu aburi nu sunt niște mașini ușor de întreținut: sunt greoaie, se strică destul de des, iar piese de schimb nu poți comanda de pe internet — trebuie să le fabrici singur. Povestea a reînceput cu 3 km de linie distrusă, fără speranță, în urma unei inundații. A început cu o lipsă totală de viziune a celor care nu vedeau mai departe de tăiatul copacilor și cu o imensă încăpățânare de a duce lucrurile până la capăt.

Povestea continuă cu nea Popescu, omul care a rămas să muncească până în ziua de astăzi, trudind din greu la repararea și întreținerea acestei mocănițe de care se bucură acum peste 30.000 de oameni în fiecare an.

Deși actualul capitol a început în anul 2005, acest traseu a fost construit inițial în 1888, având ca scop exclusiv exploatarea masei lemnoase; pe vremea aceea, turismul nu cunoștea dezvoltarea de astăzi. După multe reparații și investiții, linia măsoară acum 12,7 km.

La capătul unei ore de mers, îl poți întâlni pe Ionuț, îmbrăcat în costum național, servind preparate proaspete și gustoase: cârnați din carne de porc mistreț, hribi, fasole la ceaun, brânză uriașă și gogoși cât pumnul. Iar pentru cei care au curaj, există și o țuică de casă care „alunecă pe gât fără să zgârie grumazul”.

Astăzi, Hocevar privește spre viitor. Austriacul nu se lasă bătut și vrea să mărească linia, astfel încât turiștii să se bucure și mai mult de această plimbare autentică. Cei care se plimbă astăzi cu Huțulca poate nu știu că o parte din șinele înguste de sub roțile vagoanelor au fost aduse tocmai din Tirol (Austria) sau din Țara Galilor. Există elemente de pod aduse din Hunedoara, iar locomotivele cu aburi au fost fabricate la Reșița.

Pentru întreținerea liniei, Hocevar are angajați 12 oameni doar la Moldovița și alți 79 în toată țara, inclusiv la atelierul de reparat vagoane și locomotive din Crișcior, județul Hunedoara, fără de care activitatea mocăniței nu ar fi posibilă.

Și mai e ceva care ține totul în mișcare: pasiunea pentru trenurile de demult, șuieratul sirenei și peisajele de poveste ale Moldoviței.

Plecarea trenurilor se face din Gara CFR din Moldovița, iar costul pentru o călătorile dus-întors (aprox. 3 ore cu oprirea din capătul luniei) este de 35 lei pentru adulți și 20 de lei pentru copii.

Sursa Foto: Visiting Bucovina